Capitolul 2

Edward.pov
-Crezi ca ar trebui sa încerc?m-a întrebat Emily,uitandu-se la sticluta din palma ei, cu o privire incurcata.Substanţa de culoarea sangelui,strălucea ciudat la lumina soarelui,nu stiu de ce dar ceva imi spunea ca chestia  rubinie nu e atat de stralucita.I-am zambit lasei,apoi i-am înşfăcat sticluta.
-Ei bine,dacă este atat de buna si are efectele pe care  le-ai spus,l-am privit amuzat pe Xander,care se uita plin de dorinţa,la chestia din mana mea,-ar trebui sa incerci tu primul.I-am servit un zambet rautacios si i-am întins sticluţa ,iar acesta mi-a luat-o rapid ,ignorand complet rasul prostesc al lui Emily.
I-a scos dopul,apoi privindu-ma ţinta in ochi,a luat o gura din continutul rosiatic.Apoi impins de lacomie,a mai luat o gura.Nu am mai stat nici macar o secunda sa-l privesc,i-am luat sticla din mana,facand cateva picaturi din lichidul stralucitor sa-i cada pe degete.Am zarit in ochii lui negrii o stralucire ciudata,apoi pura nebunie.Si-a dus mana la gura si a lins,chestia rosie de pe degete.
-Imi provoci scarba!a spus Emily,citindu-i-se pe chip dezgustul.
-Ce draguţa esti,poate ar trebui sa-i spun, naivului de Alex cu ce tarfuliţa se intalneste.a spus Xander,zambindu-i cu subanţeles,si facandu-i cu ochiul.Parca eu nu stiam ce facuse ea cu el,iar acest lucru nu ma surprinde absolut deloc.Eu nu sunt Bella ,sa cred ca Emily este sfanta,si vezi Doamne ca prin minune virgina.Serios acum,e atat de vizibil,incat cred ca Alex si Bella sunt orbi.
-Deci ai de gand sa bei chestia asta odata sau ma lasi pe mine?Se pare ca Emily capatase curaj,iar acum ar fi in stare sa-mi scoata ochii,doar pentru simplu fapt ca nu mai are ea rabadare.
-Auzi ce ai zice mai bine sa lasi pe cineva care chiar e capabil sa faca fata la asa ceva,am scuturat sticluta,apoi am dus-o la gura si am luat o inghititura..Substanta rosiatica,avea un gust nemaipomenit,ca si cum  ar fi fost cea mai buna bautura alcoolica din lume,ca si cum toate gusturile placute s-ar fi aflat in gura mea unindu-se si creend o senzatie dementiala.Am savurat  lichidul cat de mult am putut,apoi am inghitit.Mi-a mangaiat gatul,in acelasi timp lasa in urma lui o dara de foc .O stare de euforie a pus stapanire pe mine,corpul imi cerea mai mult,mai voiam.Durerea din gatul meu era dureroasa si in acelasi timp placuta.Nici nu mi-am dat seama  cand inchisesem ochi,senzatia placuta care a pus stapanire pe corpul meu,ma facea sa ma simt puternic.Imi simteam bataile inimi accelerand,am tras aer in piept apoi  am deschis ochi.Am dus din nou sticla la gura,dar o mana cu manichiura facuta,mi-a suflat-o din mana atat de rapid,incat nici nu am avut timp sa rectionez.Acum inteleg,de ce Xander si-a lins degetele ,lichidul ala,ce o fi el e incredibil de puternic.Mi-am luat privirea de la palma goala,si am pironit-o pe Emily cu privirea.O veadeam in mii de culori,ca si cum mii de cristale straluceau pe piele ei.Impins de o dorinta nebuna,imi venea sa  sar la ea,si sa o trantesc la pamant nu mai pentru a pune mana pe sticluta .Vedeam prin ceata ceea ce facea ea,ducea sticla iar si iar la gura ca o sugativa.Xander s-a repezit si ia luat sticluta din ghiarele lacomei de Emily.Aceasta a inceput sa rada si sa faca piruiete,Xander ca cuprins de o vraja,a inceput sa ranjeasca la ea ca un prost.Ceata a devenit tot mai groasa,iar sunetele produse de ei au inceput sa se piarda,pana totul in jurul meu,a fost inghitit de alb si de liniste.Apoi in fata ochilor mei a inceput sa prinda forma o silueta,nu puteam sa-i vad chipul pentru ca statea cu spatele la mine,si era cuprinsa de o umbra ciudata.Linistea a fost acaparata de zgomotul produs de o apa curgatoare.Am clipit de mai multe ori,apoi in fata mea a aparut un rau.Eram inconjurat de flori violete,parfumul de levantica din aer ma facea sa plutesc,apoi am inaintat spre rau,unde o fata cu parul lung pana in talie,acesta avea  culoarea ciocolatei topite,canta un cantec cunoscut mie.Vocea sa era precum clinchetul unor clopotei,am ramas pe loc,fiind prea uimit de frumusetea vocei sale.Era imbracta cu o rochie alba,lunga pana in pamant,ceea ce ma facea sa cred ca era o nimfa a raului.Mangaia cu gingasie buchetul de lavanda din mana ei si fredona versurile cantecului cunoscut de mine,parca incercand sa  ma hipnotizeze.Apoi mi-a picat fisa,ea nu era o nimfa ci era o zeita,era zeita inimii mele.Frumoasa mea,Bella!Si-a luat privirea de la buchet si m-a privit pe mine,un zambet de incantare mi-a aparut pe chip.Dar Bella mea nu zambea,ci mici perle ii mangaiau obrajii.Vroiam sa o strang in brate,dar ochii sa-i caprui,nu mai erau calzi si iubitori,erau reci si ascundeau ceva in adancimea lor.Am tresarit,la auzul dulce al rasului ei,zambetul meu a palit.Rasul ei  parea fals,iar privirea sa era capturata de umbra durerii.Nu intelegeam de ce?Facusem ceva gresit?Normal ca nu.Am inceput sa ma apropi de ea,inca radea,dar nu ma ducea ea pe mine de nas cu rasul ei prefacut.
-Te simti bine,Edward?m-a intrebat cu o voce rece,apoi a chicotit.Am ramas iar pe loc,i-am aruncat o privire cercetatoare si incurcata.Incercam parca sa gasesc raspunsul intrebarii pusa de ea,scris pe chipul ei frumos.Am deschis gura ,pentru a raspunde,dar simteam ca nu-mi gasesc cuvintele,asa ca am inchis-o la loc.Mi-am bagat mana in par,frustrat.Ce as putea sa ii raspund?
-Ce este dragule,nu mai poti vorbi?a spus ea ,insa daca mai inainte vocea ei parea rece,acum era asemanatoare unui iceberg,inghetata si dura precum un urias iceberg,plutind prin aer,si dandu-mi fiori pe sira spinarii.Nu puteam pronunta nici-un cuvant,voiam atat de mult sa o strang in brate,sa-i mangai parul,sa-i sarut buzele pe care inca se mai prelingeau margele scanteietoare,chiar daca radea, lacrimile o tradau.Suferea si eu nici ca inteleg de ce…De ce s-a schimbat?S-a miscat usor,printre florile de levantica si  inainta spre mine,cu pasi siguri si cu o privire ce-mi spunea ca avea incredere in propriile ei forte.In urma ei florile pe care le atinsese se ofileau,cum se stingeau,aparea in locul lor trandafiri negrii,din petalele acestora se scurgeau mii de picaturi rubinii.Am tremurat usor si pe buze am scos un sunet de uimire.A ajuns in fata mea,parca a durat o vesnicie,dar adevarul e ca habar nu am cat a durat,putea sa fi fost o secunda dar la fel de bine putea sa fi trecut si un an.Ma simteam atat de atras de ea,dar privirea sa inghetata imi spunea clar ca ar trebui sa pastrez distanta.
-Poate o sa te ajute….a eliminat micuta distanta dintre noi si a presarat un sarut usor pe buzele mele,am inghetat complet.A intrerupt sarutul,si mi-a soptit la ureche cu o voce calda si seducatoare:
-Asta...Dar nu am mai asteptat sa ascult,i-am acaparat buzele.La inceput nu a raspuns la sarut dar a cazut apoi prada sarutului pasional,in timp ce am lipit-o de mine.Simteam ura din sarutul ei,dar am trimis-o departe,am adancit sarutul si mi-am bagat mainile in parul sau,simtindu-i delicatetea in palma mea.
    -Ce se petrece,aici?am auzit o soapta,am ignorat-o si am continuat sa o sarut pe frumoasa mea,Bella.
-Ce scarba!am auzit o alta voce,acum nu s-a mai auzit ca o soapta,ci s-a auzit atat de clar, de parca s-ar fi aflat langa mine persoana ce vorbise.Bella s-a indepartat de mine,apoi s-a intors cu spatele si  mai  multe siluete negre au tras-o spre ele.
-Nu!am strigat,dar disparuse complet,a fost inghitita de acele siluete.Mai multe sunete sau auzit:rasete,cineva tipa,sunetul unei melodii zgomotoase…Vreau sa inceteze!Capul meu avea sa pocneasca,de la atat zgomot.Mult prea multe soapte,ma inebunesc….Totul a inceput sa se destrame si sa fie inghitite de intunericul imprastiat de acele siluete.Era doar negru,apoi am simtit ceva curgand de sus,am privit deasupra,dar era doar negru.Am ridicat mana si o picatura rece,mi-a atins palma.Sclipea in intuneric,si era rosu...
                                                                        *
Un scartait insuprtabil,m-a facut sa-mi deschid ochii.O lumina enervanta m-a lovit drept in fata.M-am foit in asternuturile,care devenisera ca o cusca.Am zabit si le-am ferit de pe mine.Se pare ca iar dormisem imbracat,capul imi plesnea de durere.Ce naiba am facut ieri?Ma durea capul ingrozitor.Oare cat am turnat in mine aseara?Probabil ca am depasit  limita cu mult,deoarece niciodata nu m-am mai simtit atat de al naibii de rau.Am privit locul gol de langa mine.O asta o sa fie rau!Iar o sa am parte de o cearta de tot rahatu',asa ca un tratament pentru mahmureala.M-am ridicat in sezut,mi-am bagat mana in parul ravasit,dar am reusit sa-l ciufulesc probabil si mai mult.Usa baii s-a deschis,iar din baie a iesit Bella.Pe fata avea lacrimi,si-a ferit chipul de privirea mea,cand a observat ca ma holbam la ea.Era de asteptat ca asa se va intampla,nu?Era imbracata intr-o pereche de blugi negri si un tricou alb cu mai multe flori imprimat pe el.A ramas pentru o clipa in fata baii,uitandu-se spre rucsacul,de pe fotoliu.Intr-o clipa m-am dat jos din pat si o priveam incurcat.Doar nu avea de gand sa plece,nu?M-am dus spre fotoliu si am luat rucsacul in mana.
-Vrei sa pleci undeva?Îmi simteam creierul morisca, dar mi-am fortat vocea sa sune relaxata si glumeata,desi stiam ca  urma ceva oribil.
-E o gluma ,nu?am intrebat-o pe acelasi ton.Am luat tacerea ei drept raspunsul ,,da ". Ea chiar isi pusese in minte sa ma paraseasca.Al naibii,de bine!Poate ar fi fost bine,daca macar as sti ce am facut ca sa-mi cer scuze.
-Cred ca-ti bati joc de mine!am spus eu si am aruncat rucsacul in directia fotoliului.Si-a dus mainile care ii tremurau,la obraji si isi stergea lacrimile.Dar imediat ce si le-a sters altele le lua locul.Acum de ce plange?
-Ce e?am intrebat-o cu o voce aspra,am reluat intrebarea pe o voce mai calda-Ce e,Bella?m-am apropiat de ea.M-a privit drept in ochi,privirea ei imi era atat de cunoscuta dar in acelasi timp atat de straina.

-Ce ar fi sa-ti raspunzi chair tu la aceasta intrebare.a spus ea pe un ton rece si tremurat.A trecut pe langa mine,a luat rucsacul si a iesit din dormitor trantind usa.Am ramas impietrit,gandurile mele se trasformau intr-un adevarat uragan.Nu ma puteam gandi la nimic.Constiinta imi striga,ca aveam sa o pierd daca nu ma miscam mai repede.Aveam sa o pierd...sa o pierd.In acel moment am simtit ca aveam sa ma prabusesc.Ea nu poate sa plece,nu asa,fara a-mi da macar o explicatie.
Am reusit sa gândesc din nou,parca cineva mi-a aruncat un pahar de apa rece in fata.In ciuda durerei coplesitoare de cap,am incercat sa-mi aduc aminte ce facusem.La naiba!Nu aveam timp de asta,acum.Am iesit din camera, si am luat-o spre hol.A pus mana pe clanta usi,eu am strigat:
-Bella,ce naiba s-a intamplat?Bella,te rog nu pleca,si explica-mi!A deschis  usa,dar eu m-am repezit si am apucat-o de incheietura maini,tragand-o in bratele mele.
-Lasa-ma!a strigat la mine
-Bella,daca e din cauza ca am....

-Da-mi drumul!m-a pleznit peste fata.I-am dat drumul apoi,ea a iesit repede pe usa.Am cazut in genunchi,privind usa deschisa.Ce am facut?!

-Bella,intoarce-te la mine!!Bella,scumpo,te rog!Toate lucrurile care le-am facut ieri,mi-au revenit in memorie,ca un val distrugator ce matura tot in calea lui.Edward,baiete,iar ai dat-o in bara!De data asta rau de tot,ti-ai facut-o cu mana ta!Lichidul ala rosu,care mi l-a dat Xander imi facuse asta.Cine stie ce lucru oribil am facut,cand ma aflam sub efectul chestiei aleia.Gandul de a nu sti ma omoara!M-am ridicat de la podea,apoi fara chef m-am dus spre usa si am inchis-o.Bella,m-a parasit  cu un motiv anume!Dar care o fi ala?Ma simteam aiurea,si aveam o durere groaznica in piept,simteam cum ma sufoc.Ce a am facut atat de rau,incat ea sa plece?Stiu ca m-am comportat in ultimile luni ca un idiot,dar nu mi-am inchipuit niciodata ca ea   va pleca...

 Buna!Mai jos aveti personajele!

     

                                                                                                           GeoyDya:*

Capitolul 1

Bella.Pov.

  Imi simteam picioarele grele,eram extenuata,dar nu puteam sa ma opresc.Nu acum cand am pus piciorul in prag,ma saturasem de mirosul lui,de jignirile,de palmele loate doar pentru o simpla intrebare,,De ce te-ai schimbat?”Raspunsul lui era acelasi de fiecare data, striga in gura mare ca eu sunt singura care m-am schibat.Chiar si cand a ajuns acasa mirosind de la o posta a parfum ieftin de femeie si alcool,a indrazinit sa-mi spuna ca eu as fi devina pentru ca el umbla noaptea cu tot felul de femei usoare.Eu eram singura vinovata,eu pentru ca eram o cicalitoare,eu pentru ca dintre toate eram singura proasta ce si-ar fi dat si sufletul pentru ca el sa fie fericit. Pur si simplu nu mai seamana cu cel vechi,strainul care era acum ,nu aducea cu nimic a vechiul Edward,cel pentru care inca inima mea bate.Era doar un barbat frumos,plin de bani,care credea ca totul i se cuvine odata ce a intrat in viata lui.In acest moment si amintirile cu el imi provoaca scarba.In ochii lui verzi si ademenitori nu se mai gaseste nici o farama de dragoste pentru mine,privirea lui este intoxicata de drogurile pe care le ia.Cu putinele haine care reusisem se la bag intr-un rucsac am iesit pe usa.Nu m-am uitat inapoi,nici macar o secunda ,pentru ca daca o faceam riscam sa cad prada slabiciuni.Rugaciunile si strigatele lui de frustrare nu mai reprezinta absolut nimic pentru mine.Pentru o secunda,m-am oprit  din mers,ma indepartasem suficient incat el sa nu-mi ia urma.In locul inimi simteam un gol imens,ca si cum fusese safsiata,scoasa din pieptul meu cu forta si apoi absorbita toata dragostea din ea,find apoi bagata goala,batand in gol pentru o amintire.
Mintea mea era facuta praf,gandurile se invarteau ca in mijlocul unei tornade,se alegea praful de persoana mea.Stiam ca unicul loc in care as fi primita,chiar daca fusem egoista si rea fata de ei,era locuinta tatei.Acest cuvant simplu,starnea valuri de amintiri,care se loveau puternic de tsunamiul in formare din sufletul meu. Trebuie sa ma intorc acasa,trebuia sa las macar odata  in viata mandria,si sa cer iertare.Nu ca asta m-ar ajuta sa  uit clipele prin care trecusem,dar macar aveam parte de alinare.Mi-a lipsit atat de mult in ultimile luni de infern,dragostea ca am si uitat cum e sa fi privit de persoana ce te iubeste.Uitasem de caldura ce te cuprinde,atunci cand esti in bratele cuiva drag.Da,aveam nevoie de cineva sa-mi fie aprope,aveam nevoie de consolare,iar acasa o puteam gasi.Nu am putut accepta relatia pe care tata o avea cu alta femeie,asa ca am plecat.L-am pus sa aleaga intre mine si ea.Era clar ca nu putea alege,asa ca am ales eu pentru el.Cine eram eu pana la urma?O adolescenta rebela,ce nu putea trece cu vederea ca tatal ei mersese mai departe,dupa moartea sotiei.Plecarea mea ,la bagat pe tatal meu in spiatal,suferise un atac de cord imediat dupa ce ma urcasem in masina lui Edward.Numele lui ce odata il rosteam cu placere,cu dragoste acum ma dezgusta.Am fost orbita de farmecele lui,am cazut intr-o capcana  ce nu-mi inchipuisam vreodata ca avea sa-mi-o puna in cale.Simteam vantul cum imi mangaie obraji ,ce odata pe ei au murit atatea lacrimi nevinovate si inima mea odata cu ele.Simiteam o durere sfasietoare in piept ,dar in acelasi timp ma simteam si eliberata de toate.Cum pot iubi si ura in acelasi timp aceeasi persoana?Nu vreau sa mai aud de el,dar in acelasi timp as da orice sa-i pot auzi vocea dulce soptindu-mi  la ureche un sincer,,Te iubesc”.As vrea sa-l pot uita,dar in acelasi timp o parte din mine ar merge pana la capatul pamantului pentru o imbratisare primita de la el.Am pasit incet inainte,hanoracul cu care eram imbracata,ii apartinea,intr-un fel ma proteja de vantul rece de toamna.Intr-o zi ma voi intoarce si am sa il returnez,asta cand voi avea sufiecienta forta sa nu ma las intimidata de el.Am strans in mana geanta mea,primita de la Alice.M-am asezat pe o banca,apoi am inceput sa cotrobai dupa telefonul meu mobil.L-am gasit,pe ecran era o poza cu noi doi,scotand limbile la Alice care ne facea poza.Fara sa-i  mai arunc o privire ,am intrat in documente personale,am dat pe imagini si am apasat pe sterg tot.Daca s-ar sterge si amintirile mele atat de usor,ce usoara ar fi viata mea.Am format numarul lui Jasper,pentru ca eram sigura ca Edward ,era deja la Alice,facand-o pe disperatul.Dupa cateva secunde,in care telefonul imi confirma ca inca nu raspunsese,am auzit vocea ingrijorata a lui Jasper:
-Bella,unde esti?Alice m-a sunat mai inainte spunadu-mi ca Edward este...
-Da-l dracu,de jigodie!am pronuntat cuvintele cu o voce tremurata si plina de ura.
-Poftim?!vocea lui continea o cantitate uriasa de uimire
-Jasper,poti sa ma ajuti?Te rog sa nu sufli nici o vorba nimanui.
-Dar ce s-a intamplat?Adica,vrei sa-l anunt pe…
-Nici macar sa nu-i pronunti numele,imi provoca repulsie pana si o poza cu el.Acum,asculta-ma.am facut o pauza lunga,apoi am luat o gura mare de aer-Am nevoie de  o masina,fa-mi rost de una,ma gasesti in fata liceului.O sa ma recunosti imediat,sunt singura imbracata intr-un hanorac albastru.
-Nu vrei sa te mai gandesti la chesti asta?Adica ,nu vreau sa intelegi  gresit,eu chair am sa te ajut,dar el…vocea lui se pierdu,iar pe fundal am auzit vocea trista,a prietenei mele.
-Jasper,a disparut!Edward este distrus.Iti vine sa crezi ca l-a parasit?Ce?Din victima am ajuns sa fiu vinovata?Distrus?! De ce?Nu a  mai gasit o proasta cicalitoare acasa sa-i faca ,,dragutului de Edward”pe plac?!-Cu cine vorbesti,Jasper?l-a intrebat Alice,cu o voce banuitoare.Jasper nu a scos nici-un sunet,apoi a inchis telefonul.Nu avea cum sa ma ajute,am sunat un taxi si i-am spus tipului adresa unde locuia tatal meu.Telefonul canta  melodia celor de la The Cab- Temporary Bliss,am zambit in sinea mea,pe ecran aparea numele lui,am apasat pe respins.Asta era al 14 apel,i-am inlocuit numele cu ,,Cretinul “.Telefonul mi-a vibrat in mana,semn ca primisem un mesaj,l-am citit rapid.

,,Imi pare rau,papusa mea dulce!!!:((((Nu vreau sa te pierd,vreau o simpla explicatie…L-am sters fiind prea ingretosata de continutul ( nici macar nu-l citisem tot)ce dorea sa para diabetic de dulce,insa nu poti ascunde amarala sufletului ,cu cateva cuvinte dulci.Taximetristul imi atrase atentia ca ajusesem la destinatie,i-am intins niste bacnote,fara a mai astepta restul am iesit din masina.Priveam casa mare din fata ochilor mei,nu se schimbase foarte multe lucruri la ea.Se vedea mana unei femei,ghivece albe,avand in ele tot felul de flori,se odihneau pe veranda casei.Jennifer acum sotia tatalui meu,purta o palarie din paie pe cap,si incerca sa stranga frunzele cazute  pe gazon,cu ajutorul unei greble.La vederea mea,a scapat grebla din mana,apoi s-a frecat la ochi cu podul palmei.
-Bella?a intrebat ea nesigura,fara a-mi pasa daca sau nu e mama mea m-am indreptat sprea ea si am trans-o intr-o imbratisare.
-Imi pare rau!am spus eu,lasandu-mi capul sa se odihneasca pe umarul ei,si-a pus mana pe capul meu si a inceput sa-mi mangaie parul.
-Plangi,descarca-te…imi soptea ea bland.
-E rau,e atat de crud,el nu mai este cine a fost odata…am spus eu cuvintele pronuntandu-le cu greutate
-El nu a fost niciodata persoana care credeai tu ca e,asa a fost de la inceput, scumpo.Insa el a reusit sa te schimbe pe tine,umplandu-ti sufletul inocent cu ura.Si-a pus palmele,pe chipul meu si mi-a sters ultimile lacrimi omorate pentru demonul ce l-am iubit odata.

Prolog♥

Poate ar trebui sa incep cu,, A fost odata ca niciodata...”

Dar stiu prea bine ca asta e realitatea,iar aici nu exista un final fericit.Cel putin pentru mine.De ce sa incerc sa visez la un basm,cand basmele nu exista decat in cartile demult uitate pe un raft prafuit,pe care mama obijnuia sa mi le citeasca inainte de culcare.Nu ma pot gandi la fericire,deoarece am suferit prea mult si inca nu s-a terminat.Prin cate va mai trebui sa trec?Cate prapastii mai trebuie sa sar? Si cand in sfarsit am reusit sa ajung pe partea cealalta,o alta mult mai adanca, imi iese in cale.Cate?Au fost prea multe si simt ca va va veni acea zi in care voi cadea in una din ele. Poate ziua aia ar trebui sa vina acum!Sau poate viata imi mai pregateste multe jocuri nebune, ca doar se distreaza atat de bine pe seama mea.De ce?Am incetat sa-mi  mai pun aceasta intrebare.Ce rost avea sa ma intreb cand raspunsul era evident.In momentul asta am incetat sa mai vars vreo lacrima pentru nimic.Un mare nimic.Am realizat ca lacrimile nu-si au rostul,totul e gresit in viata mea,pur si simplu lacrimile sunt inutile asa cum este si dragostea ce inca o port adanc ,ingropata in inima mea rece.Am luat decizia sa ma las condusa de soarta,eu doar sa-mi joc rolul asa cum trebuie.Oricum am incetat sa mai cred ca ceva cu adevarat bun mi se poate intampla,fara apoi sa urmeze un adevrat cosmar.Dar adevarata poveste abia acum  incepe,nu va astepati la printi chipesi calare pe cai albi,printese cu parul de aur si albe ca zapada.Asta e ,,basmul meu”incepe acum si se termina,nici eu nu stiu cand.Habar nu am ce final va avea,eu doar sunt personajul principal iar viata autorul.Stand aici la o ora tarzie mi-am dat seama ca totul e in zadar si ca nu merita lupta asta.O lupta impotriva destinului e ca si cum ai lupta impotriva intregii populatii  de pe glob.E imposibil sa reusesti sa castigi o asemenea lupta,nu?

Dar sa lasam ,,autorul “sa decida.

Totul incepe cu o promisiune care in spatele ei ascunde multa minciuna,ura si  suferinta...

,,Tu esti viata mea acum.Promit ca nimic nu va reausi sa stea in calea fericirii noaste."Ma trezesc noaptea si imbratisez perna,iar vocea lui suava repeta la nesfarsit acele cuvinte,care candva insemnau totul pentru mine,insa acum inseamna doar o amintire sfasietoare....

Deci ce parere aveti??Vom veni si cu primul capitol,melodia mi se pare potrivita cu situatia Bellei.Voi ce credeti?

Dya:*:*

Basmul realitatii-rezmuat

Buna!Eu sunt Dya de pe blogul http://twilight-fan-fic-dyamistik.blogspot.ro/ .Eu si o buna prietena de a mea am  inceput  sa lucram la o poveste de dragoste,intre Bella si Edward.Asa ca am hotarat sa facem un blog comun,unde sa scriem povestile scrise de amandoua.Eu voi scrie si la celelalte povesti de pe blogul meu,dar ma gasiti si aici.
Mai jos este un scurt rezumat al  fic-ului Basmul realitatii.
Bella a plecat de acasa de aprope un an din cauza ca tatal sau incercase sa-i inlocuiasca mama moarta de aproape  un an si cinci luni, cu o alta femeie.Aceasta orbita de furie,se muta impreuna cu Edward ce pare a fi un iubit perfect,dar se dovedeste a fi contrariul.Acesta ii schiba radical viata Bellei,punad-o in situati umilitoare si ingrozitoare.Din cauza unor indivizi,Bella afla ca viata  ei nu este chiar atat de roz pe cat crezuse ,ci este mai degraba  intunecata si vanata de primejdi la tot pasul.
                                                                                               Dya